In psihiatrie, abandonul semnifica o stare a unui subiect afectat de disparitia unei legaturi afective sau materiale de care se leaga existenta sa. Abandonul poate privi o legatura naturala (parinti, copii) sau liber consimtita (soti, prieteni).

El se manifesta printr-o dereglare profunda, a carei persistenta este adesea indiciul unor tulburari grave la copil (sindromul de arieratie afectiva, spitalism) si la subiectul varstnic, care sunt adesea foarte vulnerabili.