Întrebarea de ce unii oameni își păstrează claritatea mentală și vitalitatea fizică până la vârste înaintate, în timp ce alții se confruntă devreme cu Alzheimer, diabet sau pierderea mobilității, a frământat de mult timp cercetătorii. Un nou studiu genetic de amploare aduce acum o parte din răspuns, identificând peste 400 de gene asociate cu îmbătrânirea accelerată și deschizând drumul către tratamente personalizate împotriva fragilității și bolilor asociate vârstei.
Fragilitatea – cheia înțelegerii îmbătrânirii
Studiul, cel mai mare de acest fel, se concentrează pe conceptul de fragilitate, un declin fiziologic complex care afectează peste 40% dintre persoanele de peste 65 de ani. Până acum, fragilitatea era evaluată prin criterii generale, precum viteza de mers sau forța de prindere. Cercetătorii au descoperit însă existența a șapte subtipuri distincte de fragilitate, fiecare cu mecanisme genetice proprii.
„Îmbătrânirea nu este un singur fenomen. Există multe feluri de a fi fragil”, explică dr. Kenneth Rockwood, de la Universitatea Dalhousie din Canada, coautor al studiului.
O nouă hartă genetică a bătrâneții
Analizând ADN-ul și datele medicale a sute de mii de voluntari din UK Biobank și alte baze internaționale, echipa de cercetători a trecut de la 37 la 408 gene asociate cu îmbătrânirea accelerată.
SP1, o genă implicată în Alzheimer și funcția imunitară, a fost asociată cu fragilitatea cognitivă.
FTO, cunoscută pentru rolul său în obezitate, s-a regăsit în mai multe tipuri de fragilitate metabolică.
„Acest studiu arată că în spatele diferitelor forme de îmbătrânire există o biologie distinctă. Această perspectivă deschide calea către tratamente mai precise”, afirmă profesorul Andrew Grotzinger, specialist în psihologie și neuroștiințe.
Prevenție și tratamente personalizate
Pe baza acestor descoperiri, cercetătorii propun ca fragilitatea să fie evaluată în funcție de subtipuri, pentru a putea adapta prevenția și tratamentele:
demența ar putea fi prevenită mai eficient la persoanele cu fragilitate cognitivă,
diabetul ar putea fi combătut prin strategii țintite pentru fragilitatea metabolică.
În viitor, fiecare individ ar putea primi un „scor de risc poligenic”, o evaluare personalizată a predispoziției la un anumit tip de îmbătrânire. „Nu va exista un singur tratament anti-îmbătrânire universal. Însă e posibil să nu fie nevoie de sute de soluții, ci doar de câteva, adaptate principalelor tipuri de fragilitate”, adaugă Grotzinger.
Deși cercetarea nu oferă o rețetă miraculoasă pentru tinerețe eternă, ea marchează un pas uriaș către înțelegerea genetică a îmbătrânirii. Descoperirea celor peste 400 de gene implicate în fragilitate ar putea transforma modul în care medicina abordează bolile vârstei și ar putea aduce tratamente capabile să prelungească nu doar durata vieții, ci mai ales calitatea ei.
Sursa: Science Daily