Ce este malaria și cum se poate preveni: informații esențiale despre o boală tropicală cu risc global

Un caz de malarie confirmat recent în București a readus în atenția publică riscul acestei boli tropicale, transmisă în principal prin înțepătura țânțarilor infectați. Pacientul, un bărbat în vârstă de 69 de ani, nu a călătorit în străinătate în perioada recentă, ceea ce ridică întrebări despre posibila transmitere locală. În acest context, este important să înțelegem ce este malaria, cum se transmite și, mai ales, cum o putem preveni.

❓ Ce este malaria?

Malaria este o boală infecțioasă potențial mortală, cauzată de un parazit numit Plasmodium, transmis la om prin înțepătura țânțarului femelă din genul Anopheles. Există cinci tipuri de paraziți care pot cauza malaria, dintre care cei mai periculoși sunt Plasmodium falciparum și Plasmodium vivax.

Deși este o boală endemică în zone tropicale din Africa, Asia și America Latină, malaria poate apărea și sporadic în alte regiuni, mai ales în contextul schimbărilor climatice și al mobilității crescute a populației.

🔍 Simptomele malariei

Simptomele pot apărea la 10-15 zile după înțepătura infectantă și includ:

• Febră recurentă (în pusee)

• Frisoane și transpirații abundente

• Dureri de cap intense

• Dureri musculare și articulare

• Greață, vărsături, diaree

• Stare generală de slăbiciune

În formele severe, malaria poate provoca complicații neurologice, afectare hepatică, renală sau chiar deces, în lipsa tratamentului.

🦟 Cum se transmite malaria

Transmiterea se face în principal prin înțepătura țânțarului Anopheles infectat. Alte forme mai rare includ:

• Transfuzii de sânge

• Transmitere de la mamă la făt (în timpul sarcinii)

• Utilizarea de ace contaminate

⚠️ Situația din România

Potrivit Ministerului Sănătății, în 2025 au fost raportate 21 de cazuri de malarie, toate asociate cu călătorii în zone endemice, cu excepția acestui caz recent din București, care nu are un istoric de deplasare. Direcția de Sănătate Publică București derulează o anchetă epidemiologică, pentru a identifica sursa exactă.

✅ Cum se previne malaria

Prevenția este esențială, mai ales pentru persoanele care călătoresc în zone cu risc. Iată câteva metode sigure:

1. Profilaxia medicamentoasă

• Există medicamente preventive (antimalarice), prescrise de medic în funcție de destinație.

• Tratamentul se începe înainte de călătorie și se continuă o perioadă după întoarcere.

2. Protecția împotriva țânțarilor

• Folosirea plaselor de țânțari impregnate cu insecticid

• Aplicarea de repelente pe piele (cu DEET, picaridin etc.)

• Purtarea hainelor lungi, de culoare deschisă

• Instalarea plaselor la ferestre

• Evitarea zonelor cu apă stătătoare

3. Supravegherea medicală după întoarcerea din zone cu risc

• La primele simptome suspecte, consultați imediat un medic

• Informați personalul medical despre istoricul de călătorii

👶 Cine este mai expus riscului

Persoanele cu imunitate scăzută sunt cele mai vulnerabile:

• Copiii mici

• Femeile însărcinate

• Persoanele în vârstă

• Bolnavii cronici

Pentru aceste categorii, prevenția este vitală, deoarece formele severe de malarie pot evolua rapid.

🧬 Tratamentul malariei

Malaria este tratabilă dacă este diagnosticată la timp. Tratamentul implică antimalarice specifice, în funcție de tipul de parazit identificat. În România, tratamentul se administrează sub supraveghere medicală strictă, în spitale specializate precum Spitalul Victor Babeș din București.

Malaria rămâne una dintre cele mai răspândite boli infecțioase la nivel global, dar și una dintre cele mai ușor de prevenit. Cazul recent confirmat în România atrage atenția asupra importanței vigilenței epidemiologice și a măsurilor de protecție individuale.

Indiferent dacă plănuiești o călătorie într-o zonă tropicală sau locuiești într-o zonă afectată de țânțari, informația corectă și prevenția sunt cele mai bune arme împotriva malariei.

Anevrismul de aortă toraco-abdominală – Ce este, cum se manifestă și când devine periculos?

Anevrismul de aortă toraco-abdominală este o afecțiune gravă, dar adesea tăcută, care poate pune viața în pericol dacă nu este depistată și tratată la timp. Afectează porțiunea aortei ce traversează atât toracele, cât și abdomenul, și constă într-o dilatare anormală a peretelui acestei artere majore. Deoarece aorta este vasul principal care transportă sângele de la inimă spre restul corpului, orice slăbire a structurii sale poate avea consecințe devastatoare.

🔍 Ce este anevrismul de aortă toraco-abdominală?

Un anevrism este o umflătură localizată a peretelui unui vas de sânge, cauzată de slăbirea structurii acestuia. În cazul anevrismului toraco-abdominal, dilatarea afectează segmentul aortei care trece prin zona toracică și se extinde în abdomen.

Această formă de anevrism este mai rară decât cele localizate exclusiv în zona abdominală sau toracică, dar este mai complexă din punct de vedere anatomic și chirurgical, implicând ramuri importante care irigă organe vitale precum ficatul, rinichii și intestinul.

⚠️ Cauze și factori de risc

Cauzele exacte nu sunt întotdeauna cunoscute, dar există mai mulți factori favorizanți:

• Hipertensiunea arterială cronică

• Ateroscleroza (îngroșarea și rigidizarea pereților arteriali)

• Fumatul – un factor de risc major

• Vârsta înaintată (peste 60 de ani)

• Istoricul familial de anevrism

• Tulburări genetice precum sindromul Marfan sau sindromul Ehlers-Danlos

🧬 Simptome – De ce este anevrismul periculos?

Problema majoră cu anevrismele este că de multe ori nu prezintă simptome evidente până în momentul în care devin critice sau se rup. Când apar, simptomele pot include:

• Durere persistentă în spate, torace sau abdomen

• Senzație de presiune sau puls în zona abdominală

• Oboseală, amețeli sau pierderi de cunoștință (în caz de ruptură)

• Dificultăți de respirație

O ruptură a anevrismului poate provoca hemoragie internă masivă, șoc și deces, dacă nu se intervine de urgență.

🧪 Diagnostic – Cum se depistează?

Anevrismul este adesea descoperit întâmplător, în urma investigațiilor pentru alte afecțiuni. Diagnosticul se stabilește prin:

• Ecografie abdominală (inițială, dar utilă mai ales pentru anevrismele abdominale)

• CT angiografic (metoda de elecție pentru localizarea exactă și evaluarea dimensiunii)

• RMN sau angiografie clasică – în cazuri speciale

🏥 Tratament – Ce opțiuni există?

Tratamentul depinde de dimensiunea anevrismului și de starea generală a pacientului:

🔹 Monitorizare activă – în cazul anevrismelor mici, cu examinări regulate (la 6-12 luni).

🔹 Tratament chirurgical – indicat în cazul anevrismelor mai mari (de obicei >5,5 cm) sau simptomatice. Există două variante:

• Chirurgie clasică deschisă – presupune înlocuirea segmentului afectat cu o grefă.

• Reparare endovasculară (EVAR/TEVAR) – o tehnică minim invazivă, cu introducerea unui stent-grefă prin artera femurală.

Decizia privind intervenția chirurgicală este luată în funcție de mai mulți factori: vârstă, comorbidități, anatomia anevrismului și riscul de ruptură.

🛡️ Prevenție și stil de viață

• Controlul tensiunii arteriale

• Renunțarea la fumat

• Dietă echilibrată, săracă în grăsimi și sare

• Exerciții fizice regulate

• Monitorizarea periodică a stării arteriale, mai ales dacă există istoric familial

Anevrismul de aortă toraco-abdominală este o afecțiune gravă, dar care poate fi ținută sub control dacă este depistată la timp. Controlul factorilor de risc, investigațiile imagistice regulate și respectarea indicațiilor medicale sunt esențiale pentru a preveni complicațiile fatale. Dacă aveți factori de risc sau simptome suspecte, discutați cu un medic cât mai curând – viața poate depinde de o decizie rapidă.

Boala Batten: O boală genetică rară cu efecte devastatoare asupra sistemului nervos

Boala Batten este o afecțiune neurodegenerativă rară, care face parte dintr-un grup de tulburări cunoscute sub numele de lipofuscinoze ceroide neuronale (NCL). Aceste boli sunt cauzate de mutații genetice autozomale recesive și afectează în special copiii, deși unele forme pot apărea și la adulți.

Ce este boala Batten?

Boala Batten nu este o singură boală, ci un grup de afecțiuni genetice ereditare care împiedică celulele să elimine în mod corect produșii reziduali. În mod normal, celulele noastre pot descompune și elimina deșeurile rezultate din metabolism. Însă în cazul bolii Batten, aceste deșeuri — compuși cunoscuți sub numele de lipopigmenți — se acumulează în interiorul celulelor, în special în cele ale sistemului nervos.

Cauza: Mutații genetice autozomale recesive

Boala Batten este provocată de mutații în gene responsabile de funcționarea lizozomilor, organitele celulare implicate în degradarea și reciclarea deșeurilor. Fiind o boală autozomal recesivă, copilul trebuie să moștenească o copie a genei defecte de la ambii părinți pentru a dezvolta boala.

Părinții purtători sunt, în general, sănătoși și nu prezintă simptome.

Simptomele bolii Batten

Simptomele variază în funcție de forma bolii și de vârsta la debut, dar pot include:

• Pierderea progresivă a vederii (orbire)

• Convulsii

• Dificultăți de vorbire și de mișcare

• Tulburări de coordonare (ataczie)

• Demență progresivă

• Probleme comportamentale

• Pierderea funcțiilor cognitive și motorii

În formele infantile, simptomele pot apărea de la vârsta de 6 luni, iar evoluția este rapidă și severă. Boala este, din păcate, adesea fatală.

Cum se diagnostichează boala Batten?

Diagnosticul implică mai multe etape:

• Teste genetice, pentru identificarea mutațiilor

• Analize de sânge sau piele, pentru a observa funcționarea lizozomilor

• Investigații neurologice și imagistică cerebrală (IRM)

• Teste electroretinografice pentru evaluarea vederii

Există tratament?

În prezent, nu există un tratament curativ pentru majoritatea formelor de boală Batten. Tratamentul este în principal suportiv, pentru a gestiona simptomele și a îmbunătăți calitatea vieții:

• Terapie medicamentoasă pentru controlul convulsiilor

• Terapie ocupațională și fizică

• Sprijin psihologic

• Asistență pentru nevoile speciale de învățare și mobilitate

Totuși, în 2017, FDA a aprobat primul tratament pentru o formă specifică de boală Batten (CLN2), numit cerliponaza alfa, o terapie enzimatică care încetinește progresia bolii.

Importanța diagnosticării timpurii

Deoarece boala Batten este progresivă și degenerativă, diagnosticul precoce este esențial. Acesta poate permite accesul la terapii experimentale, consiliere genetică pentru familie și planificarea îngrijirii pe termen lung.

Boala Batten este o afecțiune genetică rară, dar extrem de gravă, care afectează profund viața pacienților și a familiilor acestora. Cercetările sunt în curs, iar terapiile genetice și enzimatice oferă speranțe pentru viitor. Până atunci, conștientizarea și sprijinul medical specializat sunt esențiale pentru gestionarea acestei boli rare.

Înțelegerea insuficienței cardiace: legături cu alte afecțiuni cronice și pași esențiali pentru prevenție și control

Insuficiența cardiacă este o afecțiune gravă și din ce în ce mai frecventă, în special în rândul populației vârstnice. Deși este deseori confundată cu un „stop cardiac”, insuficiența cardiacă înseamnă, de fapt, că inima nu mai pompează sângele eficient, afectând oxigenarea întregului organism. În plus, această boală nu acționează izolat – este strâns legată de alte afecțiuni cronice, ceea ce o face cu atât mai complexă.

Ce este insuficiența cardiacă?

Insuficiența cardiacă este o afecțiune cronică în care inima nu poate pompa suficient sânge pentru a satisface nevoile corpului. Poate afecta fie partea stângă, fie partea dreaptă a inimii sau chiar ambele. Se dezvoltă adesea în timp, ca rezultat al altor boli netratate sau slab controlate.

Legătura cu alte boli cronice

Insuficiența cardiacă este adesea consecința sau complicația altor boli:

• Hipertensiunea arterială – presiunea ridicată forțează inima să muncească mai mult, ceea ce o slăbește în timp.

• Boala coronariană – blocajele arteriale reduc aportul de oxigen către inimă.

• Diabetul – afectează vasele de sânge și crește riscul de boli cardiovasculare.

• Boala renală cronică – rinichii și inima colaborează îndeaproape; când unul suferă, și celălalt este afectat.

• Obezitatea – suprasolicită sistemul cardiovascular și favorizează apariția inflamației și a dezechilibrelor metabolice.

Toate aceste afecțiuni interacționează într-un cerc vicios care poate grăbi apariția sau agravarea insuficienței cardiace.

Simptome comune ale insuficienței cardiace

Recunoașterea semnelor timpurii este esențială:

• Dificultăți de respirație, mai ales în repaus sau la efort

• Umflarea picioarelor și gleznelor

• Oboseală cronică

• Tuse persistentă sau respirație șuierătoare

• Creștere rapidă în greutate (retenție de lichide)

• Puls rapid sau neregulat

Ce puteți face în privința ei – măsuri de prevenție și tratament

1. Controlați factorii de risc. Monitorizați tensiunea arterială, glicemia și colesterolul. Respectați tratamentele prescrise pentru afecțiunile existente.

2. Adoptați un stil de viață sănătos. Renunțați la fumat, limitați consumul de alcool, reduceți aportul de sare și grăsimi saturate.

3. Faceți mișcare regulat. Activitatea fizică moderată îmbunătățește circulația, respirația și tonusul muscular.

4. Mergeți la controale medicale regulate. Un diagnostic timpuriu poate preveni agravarea.

5. Ascultați-vă corpul. Nu ignorați simptomele – cu cât acționați mai repede, cu atât cresc șansele de a controla boala.

Insuficiența cardiacă este o afecțiune complexă, influențată direct de alte boli cronice și de stilul de viață. Înțelegerea modului în care interacționează aceste condiții este cheia pentru prevenirea complicațiilor grave și pentru o viață mai lungă și mai activă. Cu ajutor medical adecvat, educație și implicare personală, boala poate fi ținută sub control.

Ai grijă de inima ta – ea îți susține întreaga viață.