Muşcăturile de viperă – ce trebuie să ştii şi cum să acţionezi corect. Recomandările Salvamont România
Comisia Medicală Salvamont România a transmis, duminică, un set de recomandări vitale pentru turiştii care se confruntă cu muşcături de vipere, mai ales în contextul intensificării drumeţiilor montane. Specialiştii avertizează că manifestările clinice ale muşcăturii de viperă variază în funcţie de cantitatea de venin injectată, localizarea muşcăturii şi starea generală de sănătate a victimei.
Care sunt semnele şi simptomele muşcăturii de viperă?
Veninul de viperă poate provoca atât reacţii locale, cât şi efecte sistemice grave:
Manifestări locale: urme vizibile ale muşcăturii, edem (umflare) local, flictene (vezicule) hemoragice.
Manifestări sistemice: febră, transpiraţii, greaţă, vărsături, dureri abdominale, diaree, leşin (lipotimie), dificultăţi respiratorii, durere toracică, convulsii, comă, simptome neurologice, hemoragii, urticarie, şoc anafilactic.
Clasificarea muşcăturilor după gravitate:
Grad 0: doar urme ale muşcăturii, fără edem.
Grad 1: edem local în jurul muşcăturii, fără manifestări sistemice.
Grad 2: edem extins la întregul membru muşcat, reacţii sistemice moderate (vărsături, hipotensiune).
Grad 3: edem rapid extins spre trunchi, şoc, hemoragii şi alte reacţii grave.
Măsuri de prim ajutor în caz de muşcătură de viperă:
Calmaţi victima şi evitaţi mobilizarea excesivă. Aşezaţi persoana întinsă pe spate sau, dacă este inconştientă, în poziţie laterală de siguranţă.
Apelaţi imediat 112 sau Dispeceratul Naţional Salvamont – 0372 126 668 şi oferiţi detalii precise despre locaţie şi starea victimei.
Curăţaţi rana cu apă curată sau apă oxigenată.
Îndepărtaţi bijuteriile (inele, brăţări) de pe membrul afectat pentru a evita complicaţii din cauza edemului.
Aplicaţi un pansament compresiv elastic proximal de muşcătură, fără a întrerupe circulaţia arterială.
NU: tăiaţi plaga, nu o cauterizaţi, nu încercaţi să extrageţi veninul prin sucţiune, nu aplicaţi gheaţă, curent electric sau substanţe necunoscute.
Imobilizaţi membrul afectat într-o atelă, menţinându-l mai jos sau la nivelul inimii.
Tratamentul şocului anafilactic: administrarea de Adrenalină (Anapen, Epipen) dacă este necesar şi antihistaminice în formele uşoare.
În caz de stop cardio-respirator, iniţiaţi manevrele de resuscitare.
Transportaţi victima la spital pe targă, fără a o solicita să se deplaseze pe jos.
Important: serul antiviperin se administrează exclusiv în unităţile medicale, după evaluarea gravităţii cazului.