Vaccinul antipostherpetic (zona zoster) ar putea proteja și inima

Puncte esenţiale

Un nou studiu global prezentat la Congresul Societăţii Europene de Cardiologie indică că vaccinarea împotriva zona zoster (herpes zoster) este asociată cu o reducere semnificativă a riscului de atac de cord și accident vascular cerebral:

• 18 % mai mic risc la adulţi cu vârsta de peste 18 ani.

• 16 % reducere a riscului la cei de peste 50 de ani.
  

Despre studiu și metodologia utilizată

Este vorba despre primul meta-studiu global, o revizuire sistematică care include 19 surse (8 studii observaționale și 1 studiu randomizat de faza III):

• Evaluarea acoperă siajul protecției oferite de cele două tipuri de vaccin: Shingrix (recombinant) și Zostavax (virus atenuat).
  

Dr. Charles Williams (GSK), unul dintre autorii studiului, a afirmat:

„Am analizat dovezile disponibile și am constatat că vaccinarea împotriva herpes zoster a fost asociată cu un risc mai mic de evenimente cardiovasculare – infarct și AVC. Sunt necesare însă studii suplimentare pentru a verifica dacă este vorba de un efect direct al vaccinului.”
The Guardian 

Implicații și precauții

• Vaccinul ar putea contribui la diagnosticul precoce și protecție cardiovasculară, prevenind depășirea sistemelor de urgență de către pacienți în stare gravă.

• Mecanismul pare legat de reducerea inflamației vasculare indusă de virusul zoster, care este un factor declanșator al infarctului și AVC-ului.
  

• Totuși, majoritatea datelor provin din studii observaționale — nu pot demonstra cauzalitate, fiind necesare cercetări suplimentare.
  

Vaccinul împotriva zona zoster (Shingrix / Zostavax) apare acum nu doar ca metodă de prevenție a unei afecțiuni dureroase, dar și ca posibil instrument de reducere a unor complicații cardiovasculare grave – până la 18 % mai mici șanse de infarct ori AVC. E un beneficiu secundar promițător care necesită confirmare prin studii clinice dedicate. Până una-alta, poate adăuga un argument în plus pentru vaccinare.

Întrebarea de ce unii oameni își păstrează claritatea mentală și vitalitatea fizică până la vârste înaintate, în timp ce alții se confruntă devreme cu Alzheimer, diabet sau pierderea mobilității, a frământat de mult timp cercetătorii. Un nou studiu genetic de amploare aduce acum o parte din răspuns, identificând peste 400 de gene asociate cu îmbătrânirea accelerată și deschizând drumul către tratamente personalizate împotriva fragilității și bolilor asociate vârstei.

Fragilitatea – cheia înțelegerii îmbătrânirii

Studiul, cel mai mare de acest fel, se concentrează pe conceptul de fragilitate, un declin fiziologic complex care afectează peste 40% dintre persoanele de peste 65 de ani. Până acum, fragilitatea era evaluată prin criterii generale, precum viteza de mers sau forța de prindere. Cercetătorii au descoperit însă existența a șapte subtipuri distincte de fragilitate, fiecare cu mecanisme genetice proprii.

„Îmbătrânirea nu este un singur fenomen. Există multe feluri de a fi fragil”, explică dr. Kenneth Rockwood, de la Universitatea Dalhousie din Canada, coautor al studiului.

O nouă hartă genetică a bătrâneții

Analizând ADN-ul și datele medicale a sute de mii de voluntari din UK Biobank și alte baze internaționale, echipa de cercetători a trecut de la 37 la 408 gene asociate cu îmbătrânirea accelerată.

• SP1, o genă implicată în Alzheimer și funcția imunitară, a fost asociată cu fragilitatea cognitivă.

• FTO, cunoscută pentru rolul său în obezitate, s-a regăsit în mai multe tipuri de fragilitate metabolică.

„Acest studiu arată că în spatele diferitelor forme de îmbătrânire există o biologie distinctă. Această perspectivă deschide calea către tratamente mai precise”, afirmă profesorul Andrew Grotzinger, specialist în psihologie și neuroștiințe.

Prevenție și tratamente personalizate

Pe baza acestor descoperiri, cercetătorii propun ca fragilitatea să fie evaluată în funcție de subtipuri, pentru a putea adapta prevenția și tratamentele:

• demența ar putea fi prevenită mai eficient la persoanele cu fragilitate cognitivă,

• diabetul ar putea fi combătut prin strategii țintite pentru fragilitatea metabolică.

În viitor, fiecare individ ar putea primi un „scor de risc poligenic”, o evaluare personalizată a predispoziției la un anumit tip de îmbătrânire. „Nu va exista un singur tratament anti-îmbătrânire universal. Însă e posibil să nu fie nevoie de sute de soluții, ci doar de câteva, adaptate principalelor tipuri de fragilitate”, adaugă Grotzinger.

Deși cercetarea nu oferă o rețetă miraculoasă pentru tinerețe eternă, ea marchează un pas uriaș către înțelegerea genetică a îmbătrânirii. Descoperirea celor peste 400 de gene implicate în fragilitate ar putea transforma modul în care medicina abordează bolile vârstei și ar putea aduce tratamente capabile să prelungească nu doar durata vieții, ci mai ales calitatea ei.

Sursa:  Science Daily

Un nivel adecvat de hidratare nu este esențial doar pentru starea fizică, ci și pentru modul în care organismul reacționează la stres. Un studiu recent, realizat de cercetătorii de la Liverpool John Moores University (LJMU), evidențiază faptul că persoanele care consumă mai puțin de 1,5 litri de lichide pe zi au un răspuns hormonal semnificativ amplificat în situații tensionate, ceea ce poate afecta sănătatea pe termen lung.

Detalii despre studiu

Publicat în Journal of Applied Physiology pe 22 august 2025, studiul a comparat două grupuri de 16 adulți:

• „Low fluid”, care consumau sub 1,5 L/zi

• „High fluid”, respectând ghidul zilnic: ~2 L/zi pentru femei, ~2,5 L/zi pentru bărbați

Hidratarea a fost monitorizată timp de o săptămână prin analize de urină și sânge. Apoi, participanții au fost supuși unui test de stres (interviu improvizat și exercițiu de aritmetică) cu măsurarea nivelurilor de cortizol din salivă, înainte și după test. Rezultatul: grupul cu hidratare insuficientă a avut un răspuns al cortizolului cu peste 50% mai mare decât cel al grupului cu hidratare corectă .

Mecanismul biologic din spatele efectului

Legătura între hidratare și stres se explică prin hormonul vasopresin, eliberat când corpul detectează deshidratare. Pe lângă rolul său în conservarea apei și reglarea echilibrului electrolitic, vasopresina stimulează hipotalamusul și induce secreția de cortizol, amplificând astfel răspunsul la stres.

Implicații pentru sănătatea pe termen lung

Hipersecreția de cortizol, în mod repetat, este asociată cu riscuri crescute pentru:

• boli cardiovasculare

• diabet

• tulburări mentale, inclusiv depresie

Studiul subliniază importanța unui obicei aparent simplu – păstrarea unei sticle cu apă la îndemână, mai ales în perioadele stresante – ca mod eficient de a modera reacțiile hormonale la tensiune și de a proteja sănătatea pe termen lung.

Recomandări practice

• Ghidurile europene recomandă între 2 și 2,5 litri de lichide pe zi, ajustabile în zilele călduroase, în timpul efortului fizic sau în timpul sarcinii și alăptării.

• O metodă simplă de autoevaluare: urina de culoare deschisă indică o hidratare bună. Aportul de lichide poate fi monitorizat și în funcție de solicitările zilnice.

Link către studiul original

Rezultatele sunt detaliate în articolul:
Daniel Sean Kashi et al., Habitual fluid intake and hydration status influence cortisol reactivity to acute psychosocial stress, Journal of Applied Physiology (2025), DOI: 10.1152/japplphysiol.00408.2025 Medical Xpress+1

Hidratarea adecvată este mai mult decât un simplu consum de apă: ea reglează reacțiile hormonale la stres și contribuie la prevenția afecțiunilor grave. Studiul de la LJMU ne amintește că un obicei sănătos – consumul regulat de lichide – poate avea impact profund asupra stării noastre mentale și fizice, reducând efectele pe termen lung ale stresului asupra organismului.